Paradontologie

70% din populaţie suferă de o afecţiune parodontală

Boală parodontală (Parodontopatia, Parodontoză) este o infecţie bacteriană care distruge structurile de sprijin, ţesutul gingival fiind prima linie de apărare, urmând mai apoi infecţia ajungă la nivelul ligamentelor dentare şi a osului. Din cauza eroziunii bacteriene se ajunge la pierderea masei osoase concomitent cu crearea unui spaţiu între dinte şi gingie (pungă parodontală). Netratată, această boală poate duce la proceduri complicate şi costisitoare, grefe de ţesut gingival, aditii osoase şi în cele din urmă, poate duce la mobilizarea dinţilor şi pierderea lor. Rareori pacienţii acuză dureri şi astfel nu sunt conştienţi, în primele stadii ale boli, de existenţa unei probleme.

 

Analiză şi simptome

Unele din avertismentele timpurii ale bolii pot fi:

sângerări gingivale;
Retractia gingivală (decolarea mucoasei gingivale de pe suprafaţă dinţilor);
Modificarea volumului gingiilor / spaţiului gingival între doi dinţi /marginea crenelată a gingiei;
Modificarea culorii gingiilor (roşu intens, violet);
Spaţiile între dinţi se modifică;
Respiraţie urat mirositoare (halitoza) / gust persistent de puroi în cavitatea bucală;
Schimbarea poziţiei dinţilor în ocluzie (muşcătura)

 

Se estimează 85% din populaţie are o formă de afecţiune gingivală. Datorită acestei convingeri o perioada lungă de timp s-a considerat boală parodontală este doar o boală dentară, care afectează doar dintîi şi gingiile. Deşi este adevărat boală parodontală poate proveni din cavitatea bucală, acum este cunoscut faptul parodontită este o boală foarte gravă, care afectează întregul corp şi are numeroase alte efecte adverse asupra sănătăţii, inclusiv:

risc crescut cu 25% – atac de cord;
risc crescut accident vascular cerebral;
probleme în controlul diabetului de tip 1 şi 2;
tulburări digestive;
şi altele.

 

Obiceiuri şi conduită

Un studiu a arătat la persoanele cu boală parodontală, costurile tratamentelor au fost cu 21% mai scumpe decât la cei ce nu au această boală. Este mult mai uşor previi, ţi schimbi stilul de viaţă şi adopţi un program de minim 2 controale stomatologice pe an, decât tratezi, sau stopezi evoluţia unei astfel de afecţiuni. Cauza principala de dezvoltare a bolii este bacteriologică, dar iată şi câţiva factori de risc:

Fumatul / consumul de tutun;

Medicamente;
Genetică;

Încleştarea sau scrâşnirea dinţilor; – Sarcina / pubertate;
- Diabet;
Schimbările hormonale la femei;

Alimentaţia proastă; 

Stresul.

 

După cum se ştie o picătură de salivă poate conţine între 50 şi 100 de milioane de bacterii care se pot dezvoltă în miliarde într-un mediu patologic şi, atât în stare latentă, cât şi într-o formă activă, formează sedimente lipicioase de-a lungul gingiei, care ulterior se transformă în tartru. Dacă această depunere creşte necontrolat, în timp, se formează pungile parodontale, spaţii între gingie şi dinte, nişte buzunăraşe, care pot fi măsurate şi care sunt un indiciu în evoluţia bolii.

 

Alimentaţie

Nutriţia poate interveni în boală parodontală la trei nivele, prin :

contribuţia la creşterea şi dezvoltarea microbiană

– afectarea răspunsului imun la antigenele bacteriene

contribuţia la procesul de reparare a ţesutului conjunctiv post injurie indusă de placă, tartru, etc.

Mecanismele de reparaţie şi apărare ale pacientului pot fi prejudiciate prin deficienţe nutriţionale în :

– proteine

– vitamine (ac. ascorbic, ac. folic, vit. A)

– minerale( Fe, Zn, )

Pentru a întări sănătatea parodontală a pacienţilor cu boală parodontală se impun:

dietă variată,adecvată şi echilibrată;

– alimente bogate în vitamina A( morcovi, dovleci, cantalup şi verdeţuri) şi C (citrice, spanac, broccoli), ac. folic( ficat, broccoli, asparagus)

– aport corespunzător de minerale :, Fe, Zn

– aport de substanţe antioxidante cu rol de încetinire a proceselor de îmbătrânire

 

Efectele consistenţei alimentelor asupra sănătăţii parodontale:

– alimentele dure, fibroase au un efect benefic asupra sănătăţii parodontale în contrast cu alimentele moi şi lipicioase care induc efecte adverse.

Masticaţia alimentelor de consistentă dura şi fibroasă intervine la nivel parodontal prin:

– stimularea fluxului salivar-contribuie la îndepărtarea detritusurilor alimentare

activează circulaţia la nivelul gingiei marginale

– poate stimula şi întări ligamentul parodontal

– poate induce creşterea densităţii osului alveolar adiacent rădăcinilor.

 

Tratamentul Tău

1. Dinţi sănătoşi nu înseamnă obligatoriu dinţi fără carie.
2. Boală este evolutivă având un final sigur: pierderea dinţilor.
3. Cauza este exclusive microbiană, existând însă şi o predispoziţie genetică.
4. Pacienţii tineri nu sunt feriţi de atacul bacterian şi implicit de boală parodontală.

În parodontopatie, tratamentul este complex şi urmăreşte încetinirea evoluţiei bolii. În funcţie de severitatea afectării, există mai multe moduri de a trata parodontopatia.

 

În etapă 1 a bolii parodontale (gingivită) pungă este de 2-3 mm adâncime, în etapă a 2-a, pungă este de 4-5 mm, iar în etapă a 3-a, de 6 mm sau mai mult. Dacă nu este tratată evoluţia este rapidă, iar deşeurile produse de aceste bacterii, substanţe acide, atacă suprafaţă smalţului, ligamentele şi osul alveolar, ajungânduse la mobilitatea dentară şi chiar la pierderea dinţilor de pe arcadă.

 

Programează o consultaţie pentru a stabili un plan de tratament individualizat:

– Identificarea factorilor determinanţi şi favorizanti (stil de viaţă, alimentaţie, activitate fizică);

– Igienizare şi sensibilizare cu privire la modalităţile de igienizare de acasă;

– Tratamente antiinflamatorii (intern şi extern);

Modalităţi de creştere a imunităţii (intern / extern);

 

TERAPIA DE BIOREACTIVARE PARODONTALĂ.

Vitaminele
Produsele apicole
Oligoelementele
Vaccinoterapia
Imunomodulatoarele

– Chiuretaje subgingivale, în câmp închis / deschis;

– Pansamente antimicrobiene şi spălături cu soluţii antibacteriene;

Operaţii chirurgicale, grefe de ţesut gingival sau aditii osoase.

 

Materiale de grefă osoasă:

1.Autogrefe ce pot fi recoltate din:
Tuberozitatea maxilară (Langer, 1981)
Regiunea retromolara mandibulară (Rosenberg, 1971)
Crestele edentate (Froum, 1976)
2.Allogrefa
Os uman liofilizat (FDBA)
Os uman decalcificat şi liofilizat (DFDBA)
3. Xenogrefe
Os de origine bovină tratat chimic şi termic
Bio-Oss™
4. Substituent de os sau material sintetic (aloplastice)
Carbonat de calciu
Fosfat tricalcic
Hidroxiapatita
Sticle bioactive
5. Materialele de adiţie –rol de „carrier”în asociere cu:
Membrane în RTG
Emdogain™
Proteinele morfogenetice osoase (RHBMP-2)
PDGF

De reţinut

  • în urmă tratamentului parodontal poate apare hipersensibilitatea dentinara că urmare a expunerii dentinei după detartraj şi surfasaj,
  • hipersensibilitatea dispare lent, în câteva săptămâni
  • controlul plăcii este esenţial în reducerea hipersensibilităţii,
  • utilizarea agenţilor de desensibilizare nu amendează imediat simptomatologia, ci în decurs de zile – săptămâni.

5. Complicaţii

Complicaţiile parodontopatiilor marginale cronice

  • Boală parodontală – risc de afectare sistemică
  • Boală parodontală -risc de boală cardiovasculară
  • Boală parodontală -risc de influenţă negativă asupra sarcinii
  • Boală parodontală -risc de complicaţii diabetice
  • Boală parodontală – risc de infecţii respiratorii
  • Abcesul parodontal
  • Pierderea dintelui
  • Diseminarea infecţiei
  • Leziuni endo-parodontale
  • Hipersensibilitatea şi hiperestezia dentară